Se vorbește foarte mult despre acidifierea organismului si radicalii liberi, dar foarte puțin despre modalitățile de prevenție. Ni se propun soluții frontale, fără sa existe însă o explicare a principiului de funcționare si un recul suficient asupra posibilelor efectelor secundare pe termen lung.
Pentru a aduce putina rigoare asupra acestui subiect, vom face apel la o disciplina care studiază de aproape un secol aceasta problematica: Bioelectronica Vincent (BEV). Aceasta disciplina a fost pusa la punct si perfecționată de inginerul hidrolog francez Claude Vincent in anii 1920 -1950, împreuna cu foarte multi cercetători în medicina si chimie.
Conform BEV, exista o corelație solida intre homeostazia organismului si calitatea apei, alimentelor, a mediului înconjurător. Toate fluctuațiile acestora din urma se reflecta la nivelul fluidelor biologice in variații ale pH-ului, Redox-ului(ORP) si al vâscozității (rezistivitatea ohm).
Tehnici de măsurare ale pH-ului si ORP-ului
Metodele de calcul introduse de BEV arata ca exista o interdependentei intre noțiunea de potențial redox/ORP (factorul electric) si cea de pH (factorul magnetic), iar măsurarea lor separata duce la concluzii eronate.
Realul potențial redox al unei soluții lichide sau vâscoase se măsoară introducând in ecuație o metoda de calcul care sa elimine aportul adus de variațiile pH-ului, Parametrul rezultat din aceasta metoda de calcul se numește rH2, un „ORP” invariabil la valorile pH-ului, care arata adevăratul potențial antioxidant al unei substanțe.
Formula de calcul este:
rH2= E (ORP) x 0,033 + 2pH sau rH2= ORP x 33/1000+2pH (derivată din formula Nernst). Exemplu:
Pentru un ORP = 220 mV, la pH 2, 5 vom obține:
rH2 = 220mV X 0,033 + 2 x 2, 5pH = 12, 26
La pH 6, 5 vom obține:
Rh2 = 220 x 0,033 + 2 x 6 = 12, 26= 22, 260
Explicitarea acestor notiuni pentru publicul larg.
Noțiunea de ORP, ca factor antioxidant in publicitatea apelor ionizate/antioxidante are un viciu de procedura: măsoară potențialul electric al motorului unui Iaht cu pânze fără sa tina cont in momentul măsurătorii de viteza cu care bate vântul (pH-ul: capacitatea magnetica a soluției).
Aceasta falie procedurala poate fi demonstrata printr-un experiment simplu (vezi pag.6):
1. Se introduce în 100 ml apa distilata (pH 7) 10g de Vitamina C si se obține un pH de 3.3 si ORP de cca +100mV. Daca se adaugă soda caustica (alcalinizat extrem) pana la un pH9, potențialul ORP al Vitaminei C se ameliorează chiar pana la 10-20 mV, deși in soluție nu a mai fost adăugat nici un alt antioxidant.
2. – se introduce în 100 ml apa ionizata (pH 9) si ORP de cca – 200mV soda caustica (alcalinizat extrem) pana se obține un
pH3. In acel moment, ORP-ul scade la +100 mV.
De unde rezulta ca asa zis-ul potențial antioxidant al apei ionizate provine dintr- o eroare de calcul. Este ca si cum ai compara viteza intre doua Iaht-uri cu pânze in zile diferite:
– la un iaht, într-o zi in care vântul bate cu 30Km/h (pH3)
– la celalalt, într-o zi când vântul bate cu 90Km/h (pH9)
Eroare este evidenta si totuși s-a construit o argumentație comerciala exagerata pe aceste măsurători incomplete.
Ca sa fim obiectivi, aceste ape alcalin-ionizate nu sunt o apa de uz curent ci o apa terapeutica, specifica unor anumite afecțiuni deja instalate. Acest efect curativ nu vine doar de la potențialul antioxidant al H2 ci si de la nano-particulele de platina, eliberate in apa prin electroliza, caci dacă s-ar utiliza doar doi electrozi din aur sau argint…nu ar mai avea același efect. Aceste nanoparticule de platina nu au o selectivitate corecta in neutralizarea radicalilor liberi, ori se știe ca la nivel cerebral, neuronii se apară de infecțiile bacteriene si parazitare cu ajutorul unor radicali liberi. Odată slăbită aceasta bariera protectoare, neuronii si celulele stem neuronale sunt vulnerabile la posibile infecții bacteriene gen meningita, infecții ale sinusurilor paranazale, otite, etc. Datorita lipsei de monitorizare medicala pe termen lung la consumatorii intensivi putem presupune (deși nu este monitorizat efectul pe termen lung) o incidenta asupra unor afecțiuni precum Parkinson sau Alzheimer. Prudenta așadar, caci aceste informații vin de la de mari specialiști in domeniul Apei…
Se mai întreține o confuzie intre termenii alcalin/alcalinizant, de unde si publicitatea intensa ca o apa alcalina ne-ar putea alcaliniza fluidele biologice si țesuturile. Dar o alcalinitate adusa de minerale anorganice -fie ele alcaline- nu este valida.
Daca ținem cont de realitatea biologica, trebuie sa admitem ca pH-ul sangvin este reglat de disocierea acidului carbonic, din H2CO3 in HCO3 (bicarbonat) prin extragerea unui H+ pentru formarea HCL. Acest proces se numește maree alcalina post-praniala si el este cel care alcalinizează sângele si țesuturile. Pentru aceasta, nu este nevoie de ape alcaline (care nu alcalinizează) ci este necesara o activitate fizica si respirație profunda (acumulare de acid carbonic H2CO3) si de o masa bogata in săruri minerale luata la timp, (ionii de clor atrag H+ penrtu a forma HCL).
Homeostazia unui organism uman implic așadar mecanisme biologice foarte complexe, unde radicalii liberi endogeni sunt reciclați delicat, cu ajutorul unor molecule antioxidante precum ar fi vitaminele C, A, E, glutationul, flavonoidele și polifenolii, iar aciditatea prin activitate fizica si o nutriție adecvata.
O abordare integrativa a Homeostaziei
Bioelectronica BEV a reușit sa transpună toți acești parametri pe un grafic bidimensional numit Bioelectronigrama, în care cadrul de apariție a fiecărei afecțiuni pot fi precis delimitate. Astfel, putem dispune de o hartă de activitate virală și bacteriană în care fiecare specie ocupă un anumit loc. Dupa cum observați, zona alcalin/antioxidanta in exces corespunde cu mediul preferat de bacteriilor patogene.
Aceasta Bioelectronigrama ne ajuta sa înțelegem ca fiecare variație a acestor parametri fizico-chimici poate modifica Terenul Biologic, spre beneficiul sau dezavantajul organismului si nici un exces nu este fără urmări:
„Totul este otrava si nimic nu este otrava, caci doza face otrava!”. Citat din Paracelsus, in anul 1500.
După cum vedeți in aceasta bioelectronigrama, o alunecare spre zona alcalin/ antioxidanta este reprezinta un risc de afecțiuni cu bacterii patogene: tifos, difterie, tuberculoza. Un studiu recent arata ca viata paraziților Caenorhabditis elegans este prelungita a aceasta apa ionizata.
In concluzie, aceste ape artificiale sunt substanțe terapeutice, necesare pentru anumite tratamente, dar nu sunt nicicum o apa de uz curent.
Concluzie
Nimeni nu neaga ca trăim într-un mediu din ce în ce mai acidifiant, cu o nutriție devitalizata si demineralizata. Soluția nu este însă eliminarea frontala a radicalilor liberi cu o mitraliera antioxidanta si nici sa bem bicarbonat dupa ce ne-am îndulcit cu ciocolata.
Pentru a menține un echilibru acido/bazic și un nivel antioxidant corect este necesara in primul rand eliminarea alimentelor acidifiante, oxidante, si înlocuirea lor cu o alimentație biologica, lacto-fermentata, cu suplimente de VitC si minerale. Este necesara de asemenea hidratarea cu o apa pura si o activitate fizica si psihica adecvata, care in sinergie cu alimentația vor asigura aceea stare numita Homeostazie.
Sănătate va doresc.