Marc Henry – interviu despre homeopatie, mecanică cuantică și vid

Profesorul Marc Henry este inginer, cercetător asociat CNRS, director al Laboratorului de chimie moleculară și chimie anorganică la Universitatea din Strasbourg. Acest specialist al apei, autor a peste 100 de articole științifice, este de asemenea și un bun muzician. Vă punem la dispoziție un interviu dat unui pasionat creator de scurt metraje despre apă. Subiectul abordat este: importanța vidului în fizica și chimia cuantică și evidențierea lui în practica homeopată.

Reporter: Homeopatia are în viziunea dvs. două baze științifice fundamentale: mecanica cuantică și topologia vidului. Ce raport este între vid și cuantic?
Marc Henry: Predau și studiez la rândul meu mecanica cuantică de 30 de ani. Acest parcurs profesional și vocațional mi-a permis să-mi formez o viziune despre realitatea lucrurilor. Dacă ar fi să o sintetizez într-o frază, aș spune: privită la nivel cuantic, realitatea constă în interacțiuni și nu în obiecte.
Să luăm de exemplu interpretarea unei fugi de Bach la pian. O ascultăm în gama originală, după care o ascultăm interpretată cu un ton mai sus. Vor apare diezi, bemoli, deci notele nu mai sunt aceleași, dar totuși urechea recunoaște că este aceeași melodie. Conținutul material poate fi deci schimbat complet, fără ca aceasta să schimbe informația. Așadar, nu notele ci intervalele dintre note – vidul – sunt cele care ne ajută să recunoaștem acea melodie. O partitură fără intervale devine un zgomot continuu și inaudibil. Ce ar deveni un text fără spații intre cuvinte? O sumă de litere fără sens, ilizibilă. Importanța pauzelor, spațiilor libere în muzică și în scriere este regăsită până la nivel cuantic.
Vidul este cel care dă sens informației. Din acest motiv trebuie căutată informația în vid. Avem nevoie de materie, de notele muzicale, de texte sau de molecule de apă, pentru că materia este bază structurantă, dar vidul este cel care simultan leagă și diferențiază materia. Vidul este șeful de orchestră, iar cei din medicina homeopată lucrează cu vidul fără să conștientizeze.

Reporter: De ce apa ? De ce moleculele apei au un rol atât de determinant?
Marc Henry: Așa cum am mai spus, apa este „dirijorul”. Apa permite apariția tuturor proceselor biologice. Apa este substanța primordială și precursoare vieții. O celulă funcționează mai întâi cu apă, apoi cu o masă de proteine și apoi cu o serie de ioni, în special cu ioni de potasiu. Apa reprezintă 70% din masa noastră corporală, dar dacă ne raportăm la numărul moleculelor dintr-o celulă, suntem constituiți 99% din apă. În interiorul celulei, apa nu este sub forma lichidă cunoscută ci sub o formă structurată și posedă o anumită coerență. Nimeni la ora actuală nu poate spune cum se formează aceasta apă structurată în organism.
Fiecare element prezent în celulă, de exemplu o proteină, este înconjurat de două straturi de apă structurată, iar acest „blindaj hidric” este denumit cochilie de hidratare, cu o grosime de 0,6 nanometri. Asta înseamnă două molecule de apă, deci fiecare element din celulă este separat de alt element prin 4 molecule de apă. La o asemenea scară de valori, trebuie utilizate imperativ legile mecanicii cuantice, căci rădăcina cuvântului Quanta înseamnă cantitate. În mecanica cuantică, obiectele sunt cuantificate, le putem număra; nu există fracțiuni, ci doar numere întregi. Mecanica cuantică este știința care se aplică acolo unde sunt obiecte puține, de aceea este vitală cercetarea celulei prin acest instrument.

Reporter: Să spunem că ne-ați introdus în mecanica cuantică. Dar de ce atâta importanță acordată topologiei vidului?
Marc Henry: Realitatea trebuie abordată din două unghiuri diferite, în funcție de obiectul studiat. Avem așadar o abordare metrică și una topologică:
Abordarea metrică a unui obiect de studiu se face cu ajutorul metrului și ceasului. Măsurăm spațiul și timpul. Acesta este tot sensul teoriei relativității lui Einstein: ești la 3 sau la 50 de metri de casa ta, mai ai 3 sau 50 de minute până la ora mesei. Abordarea metrică integrează și foarte mediatizata viteză a luminii, unde se stipulează că informația nu poate depăși 300.000 Km/s.
Abordarea topologică a realității se face pe raționamentul „învecinării”. Uitați de ceas și de metru. Dacă aveți un prieten la Paris sau Tokio, simplu fapt că v-ați cunoscut chiar și doar pentru un minut creează o legătură indestructibilă cu el. Această conexiune va exista chiar dacă vă vor desparte ani-lumină. Multe științe sunt topologice fără ca cineva să facă diferența: mecanica este metrică, dar electromagnetismul sau termodinamica sunt topologice.

Reporter: Cum recunoaștem un efect topologic? Și care este legătura dintre vid și acest efect.
Marc Henry: Este de ajuns să avem în vedere forma și mărimea și dacă obiectul respectiv rămâne identic cu sine însuși, pentru a stabili dacă suntem în prezența unui efect topologic. Dacă iau o foaie de hârtie și o rulez în formă de cilindru, forma se schimbă dar obiectul rămâne tot o foaie de hârtie – avem o transformare topologică.
Ireversibilitatea este de asemenea o noțiune topologică. Salturile cuantice sunt de ordin topologic, căci pe de-o parte sunt ireversibile iar pe de altă parte sunt independente de conținutul material al obiectului. Alt exemplu este vortexul – că este o tornadă, un vârtej în cadă sau o galaxie, fenomenul este independent de dimensiunile structurii materiale. Avem iarăși un fenomen topologic.
În topologie este interesant că se focalizează atenția pe numărul spațiilor goale și nu pe suportul material care le găzduiește. Nu putem avea un 1/4 sau 1,23 de vid. Numărul găurilor dintr-un cașcaval se calculează cu numere întregi, dar conținutul material al cașcavalului se divide la vânzare sau se adună în depozitul fabricii cu numere reale, nu neapărat întregi.
Mecanica cuantică este îndeosebi expresia vidului. Bariera lui Avogadro se aplică doar conținutului material!… Diluăm, diluăm, până ce materia inițială nu mai este acolo, dar spațiile vide au fost și ele diluate? Putem dilua vidul? Nu, căci vidul este indestructibil pe plan topologic, iar informația – acele unde electromagnetice nemăsurabile cantitativ și metric, ci doar vizual – rămân înglobate în domeniile de coerență formate de moleculele apei. La acest nivel se situează și eficacitatea tratamentelor homeopatice. Știința, însă, la ora actuală nu admite că apa poate emite unde electromagnetice, dar un fenomen există, chiar dacă nu deții încă – sau nu vrei să folosești – instrumentul adecvat.

Reporter: Dar trebuie o substanță totuși sau cel puțin o urmă de substanță pentru a înscrie informația. Cum se poate înscrie informația cuantică în vid?
Marc Henry: Am să vă surprind, dar vidul are o impedanță, o rezistență electrică. Pentru mine, acesta este unul dintre marile mistere ale fizicii: cum poate avea vidul o impedanță? Dar vidul este capabil să propage unde electromagnetice, iar când spui undă, spui și mediu suport pentru această undă. Singura concluzie este că vidul nu este vid și că vidul – sau lipsa materiei – conține de fapt o structură topologică, ce permite existența impedanței sau/și un suport pentru propagarea undelor.
În mecanica cuantică relativistă aflăm că vidul este plin de antimaterie, de particule cu energii negative. Ceea ce ne separă de vid este plinul.
Vidul este însă opusul neantului: de ce spunem vid cosmic și nu neant cosmic? Pentru că vidul este cel care structurează toată materia cosmică, forma galaxiilor și desenul stelelor în constelații și poate chiar păstrează informația structurantă a cosmosului. Neant ar putea fi numit ceea ce înconjura ipoteticul Big-Bang la momentul 0: în afara lui era neant, un nimic care nu delimita nimic.

Reporter: Este posibil deci să înscriem o informație în vid. Dar din discursul dvs. ar exista o diferență între o informație vie și o informație moartă.
Marc Henry: Da, aceste noțiuni îmi sunt specifice. O informație care se poate inscripționa pe un suport solid o consider o „informație moartă”. Un text, o secvență ADN, un CD reprezintă o cantitate, determinată de informația scrisă pe un suport material. Nu se poate asocia o semnificație particulară acestei informații care se măsoară în cadrul rigid al Teoriei informației a lui Shannon. Pentru un calculator, nu există diferență între un text din Moliere și un text dintr-o revistă People, doar un număr de kilobiți și de litere.
Propriu viului este tocmai generarea unei informații vii care are sens. Informația vie izvorăște acolo unde există coerență cuantică, adică variabilitate descifrată prin intuiție.
Informația moartă, incoerentă și rigidă este formată din literele unui text (n.a: „Litera ucide, duhul viază”). Informația vie este dată de spațiile dintre notele muzicale, căci cu aceleași opt note avem un număr imens de compoziții și se poate compune la infinit, datorită modularității duratei pauzelor.
Aici este geniul informației vii: o anumită privire te poate face să înțelegi într-o secundă cât un tratat de filozofie care conține milioane de litere. Dar întrucât probabilistic există riscul ca nu toți să înțeleagă informația din priviri… ea trebuie inscripționată pe un suport solid, iar majoritatea oamenilor îşi vor petrece timpul pentru a o citi, memora, înțelege!
Mecanica cuantică ne relevă faptul că o coerență este posibilă atunci când numărul obiectelor care o suportă fluctuează, ceea ce implică incertitudine. Din clipa în care numărul obiectelor este cunoscut cu precizie, deci este fix, avem o informație moartă. Este nevoie de o fluctuație perpetuă pentru ca obiectele (litere, note muzicale) să se pună în coerență. Un text va fi citit la fel de un milion de ordinatoare diferite, dar un actor te poate face să plângi sau să râzi folosind strict același text.
În domeniile de coerență, obiectele se comportă ca un bloc, nu le mai putem număra, de aceea informația vie nu poate fi izolată; ea este atașată la o legătură topologică care nu poate fi definită prin intermediul numărului de obiecte prezente, ci prin modularitatea vidului și a relațiilor pe care le au obiectele între ele.
Aceste domenii de coerență constituite din N miliarde de molecule de apă, ale căror legături de hidrogen vibrează de 3 miliarde de ori pe secundă, sunt cele care capturează undele electromagnetice informaționale care transmit efectul homeopatic.
Coerența de fază se deduce din ecuațiile mecanicii cuantice. Detractorii se obstinează de faptul că coerența de fază nu a fost încă pusă în evidență la temperatura și presiunea ambiantă. Faptul că teoria este în avans față de proba experimentală nu înseamnă ca această coerență de fază nu există. Realitatea newtoniană ne apare în forme, dar realitatea cuantică ne relevă că aceste forme vorbesc prin intermediul vidului.

Reporter: Homeopatia și multe alte terapii cuantice, cele bazate pe informație, sunt deci practici medicale bazate pe informația vidului.
Marc Henry: Exact. Medicina convențională are o viziune metrică despre lucruri, concentrată pe materie. Putem însă avea ca terapeut o abordare topologică, fondată pe informația vidului. Există boli topologice, cu rezolvarea în informația vidului, de aceea remediile metrice nu au nici un efect de remediere a cauzei ci doar de anulare a simptomelor (o boală cauzată de o suferință psihică). De asemenea, este inutil să abordezi o problemă de sănătate metrica (fractură, arsură) cu mijloace topologice.
Trebuie înțeles că discipline precum acupunctura, homeopatia și medicinile numite energetice nu lucrează cu o energie, ci cu vid informat. Iar dacă aceste discipline au dificultăți în a fi recunoscute, se datorează faptului că fundamentele lor teoretice fac apel la ceea ce are știința mai sofisticat: mecanica cuantică relativistă și topologia formelor diferențiale a lui Cartan. Această medicină vibratorie cu fundament topologic are deci o bază științifică complexă și solidă. Detractorii acesteia ar trebui să-şi acomodeze felul de a gândi la existența efectelor cuantice și topologice.

Reporter: Vă mulțumesc pentru acest interviu și sper să ne țineți la curent cu noutățile din domeniu.